Despre generații

Daniel Mureşan

Acțiunile noastre, indiferent de instruire, își au obârșia într-o anume educație și experiență, ce sunt tributare unei epoci anume. Însă mai nou clipele, zilele și anii de experiență parcă se comprimă, totul e în viteză, paradigmele societății sunt pe cale de dispariție.
Imediat după 1989, se distingeau cam patru tipuri de politicieni: bătrânii care au stat pe lângă partidele istorice, înainte de 1944; foștii nomenclaturiști, revopsiți în democrați; lichelele, ce au succes cam în orice regim; intelectualii, cu credința naivă că pot schimba ceva. Tot acest amalgam de politicieni a adus România în degradarea morală de azi. Noroc cu Uniunea Europeană, ce ne-a ghidat economic și ne-a adus bunăstare.
Azi, categoriile s-au împuținat: sunt politicienii născuți înainte de 1989 și cei născuți după. Sigur, toți sunt tributari gândirii comuniste, în cuget și simțiri. Mulți dintre cei din prima categorie au educația totalitaristă și alfabetizarea la școli gen „Ștefan Gheorghiu”. După reintrarea în capitalism au fost într-un soi de degringoladă, dar s-au adaptat destul de repede. Limbajul de lemn a mai fost șlefuit, școlile echivalate, ba chiar și-au găsit fapte de dizidență în vechiul regim. Cei din a doua categorie sunt, cu rare excepții, cei care au școli, dar n-au știut ce să facă cu ele. Pragmatici, inconsecvenți, dornici să parvină, suspicioși, uneori grobieni, lipsiți de cultură, fiind convinși că totul se poate cumpăra cu influență și bani. Nu au răbdare să învețe, nu au ierarhii bazate pe meritocrație, sunt cameleonici.
Cred că schimbarea în bine va fi atunci când politicienii nu vor mai mima cultura. Dar să nu uităm că această categorie de „potentați ai zilei” nu sunt proști, ei sunt capabili să fure munca altora și să devină „doctori”. Sunt suficient de imorali pentru a reuși să-și construiască imperii financiare, cu ajutorul cărora pot mitui aproape orice. Sunt suficient de mincinoși pentru a ajunge în funcții cheie din stat! Greu, foarte greu…